Adio Fiat Argenta!

Fratele meu, neavand facultati, masterate, si nici idealuri de a deveni presedinte, prim-ministru sau macar primar, a facut rost de o suma de bani la inceputul anilor '90...cu care dorea sa-si ia o masina - visul lui de-o viata.
Avand tangente cu tot felul de smecherasi care fumau si consumau lazi de bere high quality in mercedes-urile lor, ia trecut prin minte si fratelui meu sa-si ia asa ceva...erau la moda pe atunci modelele 200D/300D, supranumite Cobra.
Si intr-o duminica se duse fratemiu cu valiza de bani la targ... sare Gica pe el cu trabantu, sare Fane pe el cu dacia, sare Ion pe el cu oltcit-ul...iar fratemiu ii privea cu un suras ironic si i se invarteau rotitele in cap precum axele cu came ale unui mercedes, gandindu-se la superba masina pe care si-o va achizitiona...
Si dupa ce trece de umplutura de rable si vechituri, ii apare in cale un domn foarte perseverent, brunet (sa nu credeti ca fac aluzie la rromi...desi cred ca el cam era :)) ), inalt, nu foarte gras, desi in burta lui puteai sa juri ca dorm 2 gemeni nenascuti :)) ... si in spatele lui se zarea un autoturism de o mare frumusete... mare, spatios, luxos, si nu in ultimul rand bengos :))
La vederea masinii, fratemiu a ramas cu ochii atintiti pe ea...de parca ziceai ca i s-au blocat ochii...pe atunci ma gandeam ca niste vaselina l-ar fi ajutat putin...
Se urca in ea, o porneste, da o tura cu ea... iar boss-ul cu vanzarea tot dadea din el poezii si romane pline de epitete si metafore la greu " are geamuri electrice, fuge de rupe, prinde 180 la ora, are motor cu 2 axe cu came, tractiune pe spate, servo directie, etc etc etc...
In acel moment fratemiu a uitat de mercedes-uri, de cobre si de toate masinile... pentru el exista numai argenta...desi avea nevoie de forta a 2 baietii barosani pentru a o porni ( masina se pare ca a avut o nastere prematura...avand lipsa electromotorul :)) ).
So, mergea baiatu' cu masina pe sosele, pe camp, peste tot... fetele isi etalau picioarele si formele pe capota, doar doar sa le bage noul posesor de argenta in seama(pe atunci cine era smecher avea dacie, iar celalti mergeau cu pejosu)...si baiatu educat fiind si cu cei 7,5 ani de acasa, le lua pe toate in masina, sa nu se supere nici una...desi de partea cu pornitul masinii se ocupau ele :)) .
Intr-un tarziu, facand un imprumut, si-a luat o alta rabla fratele meu, un ford, din 1990, diesel ca cica consuma precum clio acela din reclama - ii bagi motorina cu picatura :)) ... si asa se face ca argenta ramane pe mana unui pustan care habar nu avea ce e ala permis de conducere, trecere de pietoni, sau alte astfel de minunatii .
Entuziasmat de masina, o porneam in fiecare de de 2-5 ori, si o tineam pe cat mai putina benzina. Imi placea cum arata asa cum era, si am zis s-o invat pe benzina cat mai putina, ca sa nu i-a in greutate si sa devina precum grasele alea care mananca 3 kg de carnati la colt de strada. Si intr-o frumoasa zi de vara, 29 grade celsius, soare ,tot, atmosfera cool, am zis sa mai dau o tura prin curte cu ea...dar ea a zis NU...si eu tot insistam, tot insistam...pana ce din noul electromotor a iesit fum...mama lor de francezi (era frantuzesc).
Dupa cateva saptamani am zburat la randul meu in targ-ul auto si mi-am luat si eu o rabla functionala, care functioneste si astazi.
Iar bietul Fiat a ramas in fundul curtii, parasit, nebagat in seama, neiubit, nealintat si nerasfatat...probabil privea oarecum gelos la noua mea masina coplesita de spalari, tinichigerii, terosonari, etc...in timp ce ea ruginea cca. 2mm in fiecare zi.
Asa au trecut 2 ani...si am zis sa-i gasesc un nou stapan...s-o marit, sa fie si ea fericita. Am primit mai multe oferte, toate fiind relativ egale cu contravaloarea banilor de buzunar pe care ii primeam intr-o saptamana/doua. Desi vroiam s-o dau, interesatii vorbeau intr-o zi cu mine, si a doua zi se razgandeau sau o puneau pe draguta aceea de la vodafone sa zica " abonatul vodafone nu poate fi contactat"...de atatea ori am intrebat-o ce face, ce id de mess are...dar incapatanata imi inchidea mereu in nas :)) .
Asa ca , intr-o zi a venit o cunostiinta de-a mea, sa-mi dea niste banuti pe masina... era ceva, chiar nu ma asteptam sa-i mai gasesc un camin.
Vine baiatu' cu toti vecinii, cu toti ascultatorii de radio-sant, copii de toate varstele ... sa pornim masina...
O scoatem noi afara, pe drum...si o impingem pana nu mai putem...nimic...nu vroia.
Vine un nene cu o dacie paradita, sa o tracteze...probabil se astepta la vreo tuica, ceva...desi oricum ii ziceam ca n-are voie sa bea cand conduce :)) ... si am tras-o pe toate campurile si toate stradutele...si masina nici macar nu dadea din roti. Cum era bagata in viteza, cum se blocau rotile spate ( masina avea tractiune pe spate)...politia si ea statea de paza la marginea unei strazi frecventate de noi, baietii cu fiatu, care, deoarece nu mai aveam loc in masina ,stateam asezati si pe masina ... eram asezati dupa rang...aia mai smecheri stateau sus pe plafon ,unde era privelistea cea mai buna...iar aia mai mici si fraieri, cum le-am zice noi, stateau pe portbagaj (excludem barosanii care au avut loc in interiorul masinii :)) ).
Seara ne intoarcem acasa profund dezamagiti...irosisem banii de snacks-uri si cola pe cativa litri de benzina...si cheluisem toata ciorba si mancarea de pui pe impingerea si nenorocirea masinii.
Nu a mai vrut sa porneasca...prea mult timp si prea multe amagiri au trecut peste ea in tot acest timp...si s-a lasat pagubasa...n-a mai avut nici o sansa.
Asta e...
Mi-a parut rau de ea cand a venit un nene s-o ea pe platforma pentru niste bani de seminte...de care insa aveam nevoie...si am lasat-o pe mainile lui, desi stiam ca acel nene va duce masina undeva departe si n-o voi mai vedea niciodata.
Venind de la colegi, prieteni, scoala, vedeam in curtea plina de iarba si flori, un loc liber, umed...unde statuse argenta pentru atata timp...
Imi faceam deja scenarii in cap...cum o sa duca nenea ala masina acolo...iar bosii de acolo, fara pic de mila, o vor strivi si o vor face praf...
Arata foarte bine argenta, interiorul era nemaipomenit, cutia de viteze extraordinar de precisa...dar motorul nu a mai vrut sa revina la zilele lui de glorie, in care, cand era accelerat ,trecea lejer de 5000 de turatii si tindea sa iasa de sub capota impreuna cu herghielia de 120 de cai...
Toate astea azi sunt o amintire frumoasa...ea inca exista...exista in talon, in cartea masinii, in poze si-n frumoasele amintiri pline de bucurie si entuziasm pe care ni le-a dat si pentru care ii vom fi vesnic recunoscatori.
Adio Argenta!